Consecințele leziunilor articulației cotului


Leziuni la cot

Cotul este compus, de fapt, din trei suprafeţe articulare Tratamentul de recuperare B. Cotul este o articulaţie extrem de strînsă, fapt ce determină dificultăţi în recîştigarea mobilităţii articulare după orice afectare a acestei articulaţii.

consecințele leziunilor articulației cotului

La nivelul cotului se execută doar mişcări de flexie — extensie şi pronosupinaţie. Cotul este considerat ca cea mai dificilă articulaţie pentru recupararea mobilităţii, nu numai datorită structurii propriu — zise, ci şi uşurinţei de a dezvolta, periarticular, depuneri calcare sau retracţii musculare care limitează şi mai mult mobilitatea.

consecințele leziunilor articulației cotului cum să alinați durerea și inflamația în articulații

Artroza este o afecţiune care face parte din grupul reumatismelor degenerative. Ea este una dintre cele mai frecvente afecţiuni cronice şi, totodată, cea mai frecventă afecţiune a aparatului locomotor.

Frecvenţa artrozelor creşte cu vârsta. Artroza este consecințele leziunilor articulației cotului mai ales în zona temperată şi apare la ambele sexe, cu o uşoară predominanţă la sexul feminin. Artrozele reumatism degenerativ, osteoartrita sau artrite deformante se caracterizează morfopatologic prin leziuni regresive degenerative ale consecințele leziunilor articulației cotului hialin articular, cu interesarea osului subcondral, sinovialei şi ţesuturilor moi.

Din punct de vedere clinic se manifestă prin dureri, deformări şi limitarea mişcărilor articulaţiilor respective. Artrozele afectează articulaţiile mobile diartroze şi pot fi mono- sau poliarticulare. Mecanismul este dublu: mecanic exces de presiune exercitat pe un cartilaj şi biochimic cartilaj alterat biochimic, cu scăderea rezistenţei la presiuni mecanice normale.

artroscopie cot (debridare, sinovectomie)

Procesul consecințele leziunilor articulației cotului rezultă din interacţiunea complexă a unor factori extrinseci şi intrinseci. De obicei este vorba de o artroză generalizată caracterizată prin degenerarea prematură a cartilajului în numeroase articulaţii. Frecvenţa artrozelor creşte cu vîrsta. Ele nu reprezintă un proces de uzură pasiv, ci şi un proces degenerativ activ. O dată cu trecerea anilor apar şi leziuni ale structurilor adiacente ligamente, tendoanecare pot accentua dezvoltarea artrozei.

În artroze metabolismul cartilajului este deprimat, procesul de degradare depăşind consecințele leziunilor articulației cotului. Prograsia condiţiilor etiologice face ca fisurile să se accentueze, iar volumul cartilajului articular să scadă.

Este, de asemenea posibilă, ruperea cartilajului, cu detaşarea în cavitatea articulară a unor fragmente mici. Ulterior are loc o reacţie consecințele leziunilor articulației cotului sub forma unui burelet la periferia cartilajului, ceea ce constituie punctul de plecare a osteofitelor. Uzura cartilajului duce la dezgolirea osului subiacent, care devine sediul unui proces de scleroză.

Această condensare osoasă este mai evidentă în punctele de solicitare mecanică maximă; în zonele nesolicitate apare osteoporoza. În cursul procesului artrozic suprafaţa articulară devine progresiv deformată şi neomogenă, fapt ce expune ţesutul sinovial la lezări mecanice urmate de fibroză şi hialinizare progresivă, consecințele leziunilor articulației cotului are ca efect scăderea vascularizaţiei sinovialei.

El devine neregulat şi nu mai asigură alunecarea suprafeţelor articulare. Apar astfel deformări articulare care duc la tracţiuni şi solicitări excesive ale capsulei şi ligamentelor articulare, care se fibrozează compromiţînd şi mai mult funcţia articulară. Istoricul bolii actuale va cuprinde descrierea amănunţită a tuturor simptomelor şi semnelor bolii, de la începutul ei şi până în momentul prezentării bolnavului la medic, în ordine cronologică şi cu menţionarea factorilor favorizanţi sau agravanţi.

Examenul clinic se bazează pe inspecţia şi palparea simultană şi comparativă a celor două articulaţii ale cotului, din faţă, din profil tratamentul farmaceutic al articulațiilor posterior.

Când cotul este în extensie, aceste trei repere osoase sunt în mod normal situate pe aceeaşi orizontală linia Hutter-Tillauxiar în flexie, cele trei repere delimitează un triunghi isoscel triunghiul Hutter- Tillaux. Inspecţia poate releva deformarea şi mărirea de volum a articulaţiei, determinate de proliferările osteocartilaginoase exagerate şi de asocierea unei hidrartroze datorită iritaţiilor sinovialei.

Nu se constată modificări de culoare şi temperatură ale tegumentului sau existenţa tumefacţiei ele apar în artritele inflamatorii. De asemenea, se poate identifica prezenţa redorii şi cracmentelor crepitaţiilor articulare.

Iniţial, crepitaţiile sunt fine şi se datorează neregularităţilor 4 Tratamentul de recuperare B. Flexia normală este de — grade prima cifră pentru flexia activă, cea de-a doua pentru flexia pasivă ; extensia reprezintă reîntoarcerea antebraţului la poziţia 0. Cotul nu are extensie decât în cazuri speciale de hiperlaxitate la copii şi femei, când se poate realiza o hiperextensie de grade.

consecințele leziunilor articulației cotului

Durerea nu are origine în cartilaj nu este imervatci în structura intra- sau periarticulară sinovială, microfracturile osului subcondral. Redoarea articulară este cvasi — permanentă. Un alt simptom este limitarea funcţiei articulare în special un deficit de extensie care poate ajunge la impotenţă funcţională totală. Ea se datorează redorii sau fibrozării ţesuturilor moi articulare şi periarticulare capsulă, tendoane, etc.

Tumefacţia articulară apare numai în cazurile asocierii cu un proces inflamator. De obicei, tumefacţia consecințele leziunilor articulației cotului minimă. În stadiile avansate pot apare deformare articulară şi subluxaţii. Alte semne subiective: senzaţie de înţepeneală, fatigabilitate, scădere a forţei musculare b. Diagnosticul radiologic este cel mai important pentru obiectivarea artrozei.

Diagnosticul de laborator se impune în cazul artrozelor secundare, pentru determinarea etiologiei endocrină, metabolică, etc şi în cazul artrozelor inflamatorii. Durerea este consecințele leziunilor articulației cotului nocturnă, apare şi în repaus şi este mult mai intensă, tumefacţia cotului este semnificativă.

Testele biochimice de inflamaţie vor susţine diagnosticul de artrită inflamatorie. Sechelele pot fi mecanice calul vicios, osteom, deviaţii de axmusculare atrofii, rupturietc.

Diagnosticul acestora se pune, de obicei, prin excluderea celorlalte afecţiunui ale cotului. Epicondilita se manifestă cu dureri radiate pe faţa antero-externă a antebraţului, accentuate la eforturi, cu solicitarea extensorilor mîinii şi degetelor sau supinaţie răsucirea unei şurubelniţe, jocul de tenis, purtarea de obiecte grele, ştergerea geamului. Extensia mîinii contra rezistenţă produce durere în epicondil. Tendinita tricipitală produce dureri la nivelul olecranului, accentuate la extensia activă a antebraţului pe braţ.

Radiografia este normală. Bursita cronică retroolecraniană este secundară microtraumatismelor. Artroza cotului are caracter progresiv, dar pe parcursul ei pot apare perioade asimptomatice, care, uneori, pot avea o durată de ani de zile. El este preventiv, curativ şi de recuperare fizicală.

Prevenirea artrozei are la bază cunoaşterea factorilor de risc şi favorizanţi. Este necesară instituirea cît mai devreme a consecințele leziunilor articulației cotului de educaţie, de modificare a stilului de viaţă.

Paralizia nervului ulnar - neuropatia ulnara

Sunt preferate exerciţiile izometrice. Tratamentul igieno — dietetic: se impune de la început repausul articular pentru a preveni o solicitare prea mare a articulaţiei ce prezintă deja modificări degenerative. Regimul alimentar trebuie să fie hiposodat atubci cînd bolnavul utilizează medicaţie antiinflamatoare nesteroidă pentru a evita retenţia hidro — sodată deformări articulare se manifestă clinic prin hipertensiune arterială şi edeme.

Corecţia stării psihice: bolnavului trebuie să i se explice că consecințele leziunilor articulației cotului lui nu este gravă, dar necesită un tratament îndelungat, complex şi multă răbdare şi cooperare activă.

Cele mai utilizate astfel de medicamente sunt: aspirina, indometacinul, diclofanec, fenilbutazona. Ele trebuiesc administrate cu precauţie datorită efectelor secundare defavorabile pe care le au iritabilitatea gastrică, retenţia hidrosodată. De asemenea, trebuie evitată administrarea prelungită a acestor medicamente. Corticosteroizii se folosesc rar, mai mult aplicaţi local, rareori pe cale sistemică sau intraarticulară datorită reacţiilor lor adverse.

Ei sunt indicaţi atunci cînd există un proces inflamator important, cu lichid sinovial abundent. Administrările repetate pot produce deteriorări ale cartilajului O altă clasă de medicamente utilă este reprezantată de miorelaxante diazepam, clorzoxazonăcare combat spasmele şi contracturile musculare. Ele consecințele leziunilor articulației cotului scopul de a normaliza şi a stimula metabolismul perturbat al cartilajului. Tratamentul ortopedico — chirurgical se aplică în artrozele deformate, cu invalidităţi.

Se pot folosi diverse tehnici, de la artrodeze şi osteotomii pînă la proteze articulare. Se poate face consecințele leziunilor articulației cotului marilor osteofite, atunci cînd este cazul.

(DOC) METODE DE RECUPERARE BFT IN ARTROZA COTULUI | alexandra bokos - insidefashion.ro

Terapia fizicală şi de recuperare este practic cea mai importantă, cu cea mai mare eficacitate. Ea începe concomitent cu terapia medicamentoasă, cît mai precoce, după stabilirea diagnosticului clinico — funcţional. Medicina fizicală de consecințele leziunilor articulației cotului a devenit, în ultimul sfert al secolului XX o specialitate modernă, fundamentată ştiinţific, cu dezvoltarea unor metode de tratament activ, prin exerciţii terapeutice şi educarea bolnavilor. Termoterapia cuprinde proceduri ce dezvoltă o mare cantitate de căldură.

Archives: Afectiuni

Aceste efecte cumulate sunt favorabile pentru pregătirea programelor de kinetoterapie şi masaj. Căldura este utilă prin acţiunea pe care o are de a combate spasmul muscular şi micile reacţii inflamatoare asociate procesului degenerativ.

consecințele leziunilor articulației cotului

Căldura umedă sub forma împachetărilor cu parafină, cu nămol şi nisip este mai benefică decît căldura uscată. Impachetarea cu parafină Constă în aplicarea pe zona interesată a unei cantităţi de parafină la o temperatură mai ridicată.

Capsulita adezivă - Umărul înghețat

Acţiunea împachetărilor cu parafină: provoacă o supraîncălzire profundă şi consecințele leziunilor articulației cotului a ţesuturilor, pielea se încălzeşte la 38 - 40°C provocând o transpiraţie locală abundentă.

La desfacerea parafinei se evidenţiază hiperemia produsă. După îrnpachetare se aplică o procedură de răcire. Împachetarea cu nămol: constă în aplicarea nămolului la o temperatură de 38 - 40°C pe o anumită regiune.

Durata unei şedinţe este de 20 -- 40 minute. Nămolul are mai multe efecte: - efect mecanic, producând excitaţia pielii datorită micilor particule componente; - efect fizic, temperatura corpului creşte consecințele leziunilor articulației cotului 2 - 3°C; - efect chimic prin rezorbţia unor substanţe biologic active prin piele din nămol.

care cremă ajută la durerile articulare cauzele durerii în articulația șoldului la un copil

Băile de lumină: cele complete se realizează în dulapuri de lemn cu becuri, iar cele parţiale în dispozitive adaptate. Durata băilor este de 5 - 20 minute şi după terminarea lor se face o procedură de răcire. Consecințele leziunilor articulației cotului radiantă produsă de băile de lumină e mai penetrantă decât cea consecințele leziunilor articulației cotului abur sau aer cald, iar transpiraţia începe mai devreme. Băile de soare şi nisip: utilizează spectrul solar complet.

Expunerea la soare se face cu precauţie, minute pentru fiecare parte a corpului, cantitatea se creşte treptat în zilele următoare.

consecințele leziunilor articulației cotului

Sunt deosebit de importante pentru echilibrul fosfo- calcic. Cataplasmele: constau în aplicarea în scop terapeutic a diverselor substanţe, la temperaturi variate asura diferitelor regiuni ale corpului. Ele acţionează prin factorul termic. Cataplasmele calde se folosesc pentru efectul lor hiperemiant şi rezorbiv, precum şi pentru acţiunea antispastică şi antialgică.

La cataplasmele cu plante medicinale se mai adaugă şi efectul chimic. Baia la temperatura de indiferenţă: temperatura apei este de 34 - 35°, bolnavul este invitat în baie; durata este de la 15 minute. Are efect calmant. Baia caldă simplă: se execută într-o cadă obişnuită cu apa la 36 - 37°C şi cu durată de 15 - 30 minute. Are acţiune sedativă generală. Bolnavul este aşezat în baie şi lăsat 5 minute liniştit după care tehnicianul execută sub apă mişcări în articulaţiile bolnavului timp de 5 minute.

Pacientul este lăsat în repaus, după care este invitat să consecințele leziunilor articulației cotului singur mişcările imprimate de tehnician.