Tratamentul sportiv al articulației umărului


tratamentul sportiv al articulației umărului dureri articulare ale gâtului rotund

Afecțiuni ale umărului Anatomia umărului Pentru a înţelege cum funcţionează umărul, modul în care se pot produce leziunile şi cât de dificilă poate fi recuperarea acestuia după traumatisme este necesar să înţelegem felul în care sunt construite şi interconectate diferitele structuri ale umărului. Structurile cele mai profunde ale umărului includ oasele şi articulaţiile. Următoarele sunt ligamentele şi capsula articulară, iar la nivel superficial tratamentul sportiv al articulației umărului situaţi muşchii şi tendoanele.

Oasele care intră în alcătuirea umărului sunt humerus osul braţuluiscapula, acromion şi clavicula. Există patru articulaţii care formează umărul. Principala articulaţie a umărului, numită articulaţia glenohumerală, se formează în locul în care capul humeral se potriveşte la nivelul unei scobituri de la nivelul scapulei.

  • Ce alimente sunt dăunătoare în bolile articulare
  • Medicamente pentru tratamentul artrozei mâinii
  • Cosmetice si ingrijire personala Bolile degenerative ale umerilor O durere ascuțită în centura scapulară provocată de o anumită mișcare sau neputința spontană de a ridica brațul la orizontală sunt doar două situații de disconfort care apar în cazul uzurii articulației complexe a umărului.
  • Veți fi contactat în scurt timp.

Această scobitură poartă numele de cavitate glenoidă. Articulaţia acromioclaviculară se găseşte între acromion şi claviculă. Articulaţia sternoclaviculară realizează conexiunea între braţ, umăr şi scheletul principal al toracelui anterior.

O articulaţie falsă se formează în locul în care scapula glisează la nivelul toracelui. Această articulaţie, numită articulaţia scapulotoracică, este importantă deoarece necesită ca muşchii din jurul scapulei să funcţioneze împreună, pentru a menţine glenoida în linie în timpul mişcărilor umărului.

Afecțiuni ale umărului

Articulaţia umărului are puţine ligamente, iar cele existente sunt relativ mici. Stabilitatea care există la nivelul umărului este conferită de coafa rotatorilor, adică de articulaţia umărului care este acoperită de un manşon format dintr-un grup de muşchi şi tendoane.

Aceasta menţine braţul în articulaţia umărului articulaţie de tip bilă-cavitate şi ajută la mişcarea braţului în diferite direcţii. Coafa rotatorilor este alcătuită din patru muşchi ce înconjoară articulaţia umărului asemănător unei manşete: supraspinos, infraspinos, rotund mic şi subscapular. Muşchiul subscapular exercită o acţiune de compresie la nivelul capului humeral şi, în anumite poziţii, o mişcare de rotaţie internă. Muşchiul  infraspinos şi rotundul mic realizează rotaţia externă a braţului.

Aceşti patru muşchi acţionează ca o unitate pentru a menţine stabilitatea dinamică a umărului şi, în acelaşi timp, ei permit ridicarea braţului. Microscopic, toate tendoanele coafei rotatorilor fuzionează, formând o bandă continuă. Din cauza acestei particularităţi de structură, riscul de ruptură este egal pentru cei patru muşchi din structura coafei rotatorilor; de asemenea, tendoanele din coafa rotatorilor se pot rupe când sunt suprasolicitate sau lezate.

Patologia sportiva la nivelul umarului

Cartilajul articular acoperă capetele articulare ale fiecărui os, are o grosime aproximativă de 0,6 cm la articulaţiile mari, care trebuie să suporte sarcini mari, însă este puţin mai subţire la articulaţii precum umărul, care în mod normal nu suportă greutăţi. Cartilajul articular permite suprafeţelor articulare să alunece una pe lângă alta fără a produce leziuni.

tratamentul sportiv al articulației umărului

Funcţia lui este să absoarbă şocurile şi să ofere o suprafaţă foarte netedă pentru a înlesni mişcările. La nivelul umărului, cartilajul articular acoperă capătul proximal al humerusului şi regiunea din cavitatea glenoidă a scapulei. Tipuri de afecţiunile ale umărului Sinovita Cauzele sinovitei din articulația umărului sunt similare celor din alte articulații.

Sinovita localizată se găsește în mod obișnuit în asociație cu leziuni ale labrului articular sau ale coafei rotatorilor sau cu osteofiții din articulația acromio-claviculară proiectați în spațiul subacromial.

tratamentul sportiv al articulației umărului vindecarea durerii articulației cotului

Sinovita generalizată, sistemică, apare în boli precum artrita reumatoidă, spondilita anchilozantă sau lupusul eritematos sistemic. Ca simptomatologie apar durerea de repaus și la mobilizare, tumefacția și limitarea mișcărilor, ultimele două în special când este afectat spațiul subacromial. Examenul clinic presupune toate testele pentru evaluarea spațiului subacromial, tendonului bicepsului și coafei rotatorilor.

tratamentul sportiv al articulației umărului Nu pot împinge rănile articulațiilor

Radiologic pot fi apreciate leziuni osteocartilaginoase, spațiul subacromial și articulația acromio-claviculară, semne indirecte ca ascensionarea capului humeral în leziuni ale coafei. Pot fi de folos, de asemenea, ecografia și testarea IRM.

Artroscopic leziunile de sinovită sunt asemănătoare celor din alte articulații.

tratamentul sportiv al articulației umărului

Când sunt descoperite în articulația gleno-humerală sunt de cele mai multe ori însoțite de o bursită subacromială. Tratamentul presupune în cazul sinovitei reactive secundare tratamentul leziunilor de bază instabilități de umăr, leziuni de labrum sau ale coafei rotatorilor, leziuni de cartilaj sau corpi liberi intraarticulari. În cazul unei sinovite la pacienți cu boală sistemică sinovita pigmentară vilonodulară, condromatoza sinovială, artrita reumatoidă se poate sinovectomie artroscopică parțială, subtotală sau completă.

Dacă nu s-a practicat decât sinovectomie tratamentul sportiv al articulației umărului lavajul articular, mobilizarea umărului trebuie să fie imediată cu recuperarea precoce a amplitudinilor complete de mișcare pentru a împiedica formarea aderenţelor în special în recesul axilar.

Leziuni de cartilaj Leziunile de cartilaj în articulația umărului sunt mai degrabă rezultatul luxațiilor articulare decât al celor degenerative, spre deosebire de alte articulații.

Clinic apare durerea de repaus, limitarea mișcării și crepitus, dacă e vorba de o tratamentul sportiv al dureri metatarsiene umărului degenerativă artrita reumatoidăși instabilitatea de umăr dacă este o cauză traumatică.

tratamentul sportiv al articulației umărului cauzele bolilor țesutului conjunctiv

Radiologic se pot decela leziuni degenerative pensarea spațiului articular, osteofiți marginali sau leziuni osteocartilaginoase traumatice leziune Hill-Sachs, leziune Bankart osoasă etc.

Artroscopic se pot decela și evalua leziunile omartroza, artropatie prin defect de coafă a rotatorilor cu expunere de os subcondral etc. Uneori poate fi tratată leziunea de bază, alteori pot fi făcute intervenții paliative: lavaj articular și ablatia corpilor liberi și detritusurilor, îndepărtarea fragmentelor de cartilaj instabile cu stabilizarea marginilor defectului. Pot fi, de asemenea, efectuate intervenții de stimulare a formării de fibrocartilaj: microfracturi și abraziune a osului subcondral.

Tratamentul hormonal al durerilor de articulatii

Umărul va fi mobilizat rapid după intervenție pentru a evita aderenţele. Corpi liberi intraarticulari Cauzele apariției unor corpi liberi în articulația umărului pot fi traumatice luxaţia gleno-humerală sau atraumatice necroza avasculară a capului humeral sau condromatoza sinovială. Simptomatic pot provoca durere fulgerătoare și blocaj articular, tratamentul sportiv al articulației umărului care apar destul de rar din cauza volumului mare al articulației gleno-humerale.

Clinic nu există semne specifice; doar uneori pot fi puse în evidență crepitații la mobilizare. Radiologic pot fi observați corpii care sunt calcificați. Testul IRM Imagistică prin rezonanţă magnetică poate fi de folos. Când sunt mai mulți se vor îndepărta mai întâi cei mai mici pentru a nu extravaza prea mult lichid în subcutan.

Uneori este nevoie chiar de o mini-artrotomie corpi mari sau sinovectomie completă condromatoza sinovială. În cazul în care unica intervenție a fost de îndepărtare a corpilor articulari, se va mobiliza umărul imediat.

Patologia sportiva la nivelul umarului

Leziuni de labrum articular Labrul articular este o structură fibrocartilaginoasă care asigură congruența parțială între capul humeral și glenă. Rupturile și modificările degenerative ale labrului devin mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă. De aceea, trebuie luat în considerare procesul normal de îmbătrânire atunci când se evaluează această formațiune anatomică. Totuși ele sunt de multe ori traumatice, consecutive luxațiilor și subluxațiilor gleno-humerale.

Articol de Sef De Lucrari Dr. Vlad Predescu, medic primar ortopedie-traumatologie, operatia minim-invaziva artroscopica pentru ruptura de tendon bicipital ii ofera sportivului o sansa mare de a a juca din nou in competitii. In timpul meciului de final de sezon, in momentul unei aruncari la poarta, un handbalist in varsta de 18 ani a primit un blocaj care s-a soldat cu un traumatism sever la nivelul umarului.

Modificările degenerative pot rămâne asimptomatice, dar rupturile mai mari pot provoca senzații de blocaj. În cea mai mare parte, simptomatologia este guvernată de evenimentul și mecanismul cauzal luxația. Nu există teste specifice pentru leziunile labrale. Tratamentul sportiv al articulației umărului prin exercitarea unei presiuni cap humeral-glenă se pot decela click-uri cauzate de fragmentul labral prins în articulație.

Imagistic cel mai important este examenul IRM care poate decela, clasifica și stadializa leziunea. Tipologia leziunilor labrale este dată de modelul rupturii flap, toartă de coș, longitudinală sau degenerativă și de localizarea ei. De aceea, labrul articular a fost împărțit în 6 zone diferite superior, antero-superior, antero-inferior, inferior, postero-inferior, postero-superior. Leziunile situate deasupra liniei ecuatoriale a glenei se asociază adesea cu leziuni de coafă și de tendon bicipital zonele I, II si VIiar cele inferioare liniei ecuatoriale sunt asociate frecvent cu instabilitatea de umăr zonele III, IV si V.

Periartrita scapulohumerală

Leziunile de tip SLAP O leziune de tip SLAP este o separare traumatică a labrului superior care se extinde dinspre anterior spre posterior implicând sau nu originea tendonului capului lung al bicepsului brahial. Cauza poate fi o tensiune extremă în tendonul bicipital faza de decelerare a mișcării de aruncare cu cotul întinso cădere pe cot cu brațul flectat, luxaţia de umăr.

Durerea este simptomul principal. Clinic pot fi pozitive semnele pentru tendonul bicepsului Yergasson, Speed test. Radiologia rămâne nerelevantă tratamentul sportiv al articulației umărului lipsa smulgerii unui fragment osos. Testul IRM este de elecție.

  1. Sindromul de impingement al umarului - Kinetic
  2. Periartrita scapulohumerală Definiție Când vorbim despre periartrită vorbim despre inflamația țesutului din jurul unei articulații, cea mai frecventă formă este cea de la articulația umărului și se numește periartrită scapulohumerală.
  3. Categories Tags Patologia sportiva la nivelul umarului se ocupă de prevenirea şi tratarea afectiunilor determinate de agenţii mecanici, fizici, chimici şi care interesează scheletul, articulaţiile, musculatura sau vasele şi nervii articulatiei scapulo-humerale, accidente care se produc in timpul desfasurarii unor activitati sportive si nu numai.
  4. Luxația scapulo-humerală este o cauză frecventă de apariție a durerii și limitare funcțională a extremității superioare.

Este o leziune tratamentul sportiv al articulației umărului dacă deplasarea prin tracțiune pe biceps este mai mare de 3mm. Tratamentul depinde de clasificarea artroscopică: tratament conservator cu antiinflamatoare nesteroidiene și fizioterapie asociat sau nu cu debridare artroscopică limitată. Combinații între rezecție și reparare artroscopică. Recuperarea după repararea unei leziuni tip SLAP presupune imobilizarea umărului și mobilizarea cotului, pumnului și mâinii 1 săptămână, durere în toți mușchii și articulațiile cauzează rotației externe și aducției 3 săptămâni, întărirea protejată a bicepsului la săptămâni, mobilizarea activă la luni.

Bolile umărului: luxaţia (umărul \

Leziuni de tendon lung al bicepsului brahial Rupturile parțiale sau complete, subluxații ale acestui tendon apar în special la sportivii care folosesc frecvent mișcarea de aruncare. Tendonul poate fi deșirat sau rupt în sindromul de impingement cronic, tenosinovita bicipitală sau alte condiții degenerative ale umărului care tratamentul sportiv al articulației umărului implica ruptura de labrum sau coafa rotatorilor.

Pacientul se plânge de durere pe fața anterioară a umărului și  poate avea un istoric de traumă în antecedente. Există semne clinice evocatoare pentru leziunea de tendon bicipital: Yergasson durere la tratamentul sportiv al articulației umărului și supinație contracaratăSpeed durere la elevația anterioară contracarată sau nu a membrului superior cu cotul în extensie și supinație.

Ruptura este completă și devine nedureroasă de multe ori dacă apare o tumefacție la nivelul corpului muscular al bicepsului semnul Popeye. Examenul radiologic este neconcludent, dar poate arăta în incidenţe speciale un șanț bicipital mic, sugestiv pentru o subluxație a tendonului. Testul IRM poate fi util pentru diagnostic, cel mai la îndemână fiind totuși examenul ecografic. Artroscopic un tendon bicipital normal are o culoare albă uniformă fiind acoperit de sinoviala transparentă.

În cazul tenosinovitei aceasta devine puternic vascularizată. Dacă tendonul este rupt parțial, apare franjurat, iar la ruptura completă este evident bontul restant care se poate eventual încarcera în articulație. Tratamentul poate fi tratamentul sportiv al articulației umărului sau chirurgical numai după ce leziunile de coafă rotatorie au fost excluse sau tratate corespunzător.

În cazul tendinitei și tenosinovitei se poate recurge la un tratament antiinflamator, eventual cu injecții corticoide.

Ruptura parțială se debridează chirurgical pentru a îndepărta părțile tendonului ce pot fi sau sunt deja un obstacol mecanic, eventual, tenodeză sau tenotomie la pacienții mai vârstnici. Ruptura completă, care survine mai ales la persoanele în vârstă, poate fi tratată conservator.

Bolile degenerative ale umerilor

Dacă bontul proximal se încarcerează în articulație, el va fi îndepărtat artroscopic. Recuperarea începe imediat cu mobilizarea completă a umărului în cazul absenței leziunilor de coafă rotatorie. Instabilitatea cronică a tratamentul sportiv al articulației umărului Instabilitatea cronică a umărului sau luxaţia şi subluxaţia recidivantă de umăr defineşte o afecţiune secundară ce nu a beneficiat de tratament conservator adecvat la timpul respectiv sau urmează unor episoade de luxaţie scapulohumerală ceea ce conduce la pierderea contactului normal, fiziologic al suprafeţelor articulare cu luxaţia umărului la ridicarea braţului peste un anumit nivel sau chiar la anumite mişcări considerate normale.